Istoria Vinului Moldovei


Istoria antică

5000 BC

Viticultura în Cucuteni – cultura Trypillia

VI Î.H.

Colonizarea greacă

II-III AD

Roman Dacia

IX-XIV AD

Creștinii și cultura vinului în mănăstiri

XV-XVI AD

Cultivarea viței de vie la curțile nobile pe timpul lui Ștefan cel Mare

1596

Moldova principalul furnizor de vin pe piața rusească și poloneză

XVIII AD

Prima clasificare a vinului pe timpul lui Dimitrie Cantemir

1822

Influența coloniștilor francezi și suedezi

1842

Prima școală de viticultură

1886

Phylloxera

Perioada sovietică

1900

98000 ha 2,2 mln Hl 70% export

1918

Aderarea la Regatul Romaniei

1920 – 1930

Scăderea exporturilor, pierderi pe piețele rusești și poloneze

1930 – 1939

Structura de sortiment față de soiurile indigene

1940

Anexarea Basarabiei la URSS

1945

Colectivizarea, industrializarea, colhozuri, sovhozuri

1950

Viticultura de masă

1960

Fiecare a 4-a sticlă de vin în URSS fabricată în Moldova

1982

Recoltare record 12 mln hl 193000 ha de podgorii. Al 6-lea producător cel mai important din lume

1985

Interdicția sovietică

Independența

1991

Independența. Reforma agrară. Programul ”Pământul”

1992

Prima LEGE vitivinicolă. Apartenență la OIV

2006 și 2013

Embargoul rusesc I, Embargoul rusesc II

2013 – 2014

Înființarea ONVV și a brandului național Vinul Moldovei

2013-2014

EU DCFTA

2016

IGP/DOP/STG/AE/WoM semne de calitate și structura pieței

2017

Registrul vitivinicol lansare/trasabilitate

Strategia WoM 2030

Istoria antică

5000 BC – 1886

5000 BC – Viticultura în Cucuteni – cultura Trypillia

Vița de vie în perioada culturii Cucuteni-Tripolia

Prezența viței de vie pe teritoriul republicii este atestată din cele mai vechi timpuri, vestigiile datând din epoca Cenozoică (terțiară) (începe acum cca. 70 milioane

ani în urmă) –  amprenta frunzei viței de vie, aparținând reprezentantului speciei Vitis teutonica A.Br. (depistată în vecinătatea satului Naslavcea, raionul Dondușeni) și din epoca  miocenului (începe acum cca. 23 milioane ani în urmă) – semințe de viță de vie aparținând speciilor V.aestivalis Michx. și Ampelopis (depistate în vecinătatea satului

Bursuc, raionul Florești).

Domesticirea și introducerea în cultură a viței de vie de pădure (sălbatice) are loc, cel mai probabil, în perioada culturii Cucuteni-Tripolia – una din cele mai vechi

civilizații din Europa (mil.VI – IV î.Hr.), care a cuprins și teritoriul actual al Republici Moldova. În această perioadă (eneoliticul mijlociu și târziu) populația din ținut cultiva grâu, orz, mei, ovăz, mazăre, borceag, precum și corcoduș, prun, zarzăr, vița de vie, ale căror sâmburi și semințe au fost depistate în mai multe așezări.

Vestigiile arheologice includ prezența unei urme de sămânță de viță de vie (imaginea imprimată pe un ciob de ceramică) datată cu mijlocul mileniului IV î.Hr.

(cultura Cucuteni-Tripole timpurie), depistată în localitatea Ruseștii Noi, raionul Ialoveni. A doua mostră se referă la urma de sămânță depistată în

localitatea Vărvăreuca, raionul Florești, datată cu prima parte a mileniului III î.Hr. (cultura Cucuteni-Tripole mijlocie). Ambele semințe corespund viței

de vie de cultură, prima aparținând unui soi cu bob mic, iar a doua – unui soi cu bob mare.

VI BC – Colonizarea greacă

Vița de vie în perioada colonizării grecești a litoralului de nord-vest al Mării Negre (Pontus Euxinus) (Olbia, Tyras, Histria)

Coloniile greceşti, amplasate pe întreg malul nordic al Mării Negre, au apărut la sfârşitul sec. VIII – începutul sec. VII î.e.n. (î.H.), inițial cu rol de centre comerciale de

tranzit, care apoi au început producerea proprie a mărfurilor necesare populației locale și comercializarea lor. Între aceste centre și populația din zonele de jur s-au stabilit contacte economice permanente: grecii aduceau pe piața getică ceramică de lux, diverse podoabe din aur și argint, vin de înaltă calitate și untdelemn.


Putem presupune că la începuturile colonizării grecești populația locală cultiva deja vița de vie, dar numărul de soiuri era limitat. Aceste soiuri, adaptate la

condițiile locale de creștere, dar și tehnologiile aplicate, nu asigurau obținerea vinurilor care să atingă calitatea vinurilor grecești, ca rezultat, vinurile grecești erau la mare căutare, fiind unul din componentele comerțului. Odată cu instalarea în regiune a coloniștilor greci, au fost introduse și o serie de soiuri, aduse de ei, care s-au adaptat condițiilor locale de cultivare sau au generat, în rezultatul încrucișărilor cu soiurile locale, soiuri noi; s-au introdus procedeele tehnologice de cultivare a viței de vie – plantații dense, tăiere scurtă, sarcină de rod mică. Despre gradul înalt de dezvoltare a viticulturii în regiune ne vorbesc și monedele din or. Tiras, provenite din sec. III şi II î.H, pe care era reprezentată viţa de vie.

II-III AD – Roman Dacia

Vița de vie în perioada geto-dacilor

Istoricul grec Herodot (anii 484-425 î.Hr.), care un timp a locuit în Tira (pe parcurs Cetatea Albă, Akkerman, actualmente Belgorod-Dnestroskii), unul dintre primii istorici antici, care au descris viața și obiceiurile sciților (predecesorii geto-dacilor, care locuiau pe aceste teritorii), relatează faptul că sciții aveau vin din belșug și-l consumau ediluat, deci putem afirma că viticultura de mult timp era deja o îndeletnicire a populației locale.

Moldova în sec XV era vestită prin abundența și prețul mic al produselor agricole. Suprafețele unor plantații viticole din acea perioadă atingeau valori destul de mari. De exemplu, în a.1499, mănăstirea Putna deținea o vie de 13,6 ha.

În timpul domniei lui Ștefan cel Mare în Moldova sunt introduse soiurile ungurești Hars Leveliu şi Furmint, ultimul din ele, în rezultatul cultivării îndelungate s-a asimilat condițiilor și a primit denumirea locală Grasă de Cotnari. Marea însușire a acestui vin este aceea de a se înnobila an de an, până la o vechime de 17-20 de ani.

Printre primele și-au cucerit renumele podgoriile și vinurile de Cotnari. Fondarea acestor podgorii adesea se asociază cu domnia lui Ștefan cel Mare, dar, conform cercetătorilor, viticultura se practica aici din perioada geto-dacilor. În sec. XV capătă renume și vinurile de Odobești, Huși, Focșani ș.a. În perioada domniei lui Alexandru Lăpușneanu se dezvoltă podgoriile Iașului.

În această perioadă (mijlocul sec. XIV – mijlocul sec. XVI) se constituie în mare parte sortimentul viticol local (autohton), are loc o zonare (specializare) a soiurilor.

1596 – Moldova principalul furnizor de vin pe piața rusească și poloneză

XVIII AD – Prima clasificare a vinului pe timpul lui Dimitrie Cantemir

Rolul și aportul lui Dimitrie Cantemir – prima clasificare a vinului

În capitolul ”Despre câmpiile și pădurile Moldovei”, Dimitrie Cantemir, în ”Descrierea Moldovei”, remarcă plantațiile de viță de vie ca una dintre cele mai mari bogății ale pământului Moldovei. Totodată, autorul efectuează și o clasificare a vinurilor produse în Țara Moldovei:

”Cel mai ales” – vinul de Cotnari, este considerat ”mai ales și mai bun decât alte vinuri evropenești și chiar decât vinul de Tokay”.

Pe următoarele locuri sunt plasate, respectiv, vinul de la Huși, vinul de Odobești, de Nicorești, vinul produs în ținutul Tecuciului, și vinurile de Grecești și de Costești din ținutul Tutovei.

Aceste vinuri sunt de folos nu numai pentru nevoile locuitorilor țării, dar atrage aici negustori ruși, leși, cazaci, ardeleni, unguri.

Viile bune, altădată, ale Basarabiei, aflată în acea perioadă sub ocupația turcească, s-au părăginit. Totuși, se mai produce vin pentru consumul local în părțile Chiliei și Ismailului.

1822 – Influența coloniștilor francezi și suedezi

Coloniștii – fondarea locațiilor și aportul lor la dezvoltarea viticulturii și vinificației în ținuți

Începutul populării Basarabiei de către coloniști, mai ales în partea de sud, are loc după anul 1812.

Condițiile atractive – acordarea pentru fiecare familie a câte 65 ha de pământ, scutirea de anumite impozite, alte înlesniri au favorizat afluxul coloniștilor nemți, bulgari, găgăuzi, greci, armeni, francezi. Către anul 1861 coloniștii dețineau 11,8% din suprafețele totale de vii din Basarabia.Este renumită colonia din s. Șabo (în vecinătatea or. Akerman), formată de elvețienii stabiliți aici.

Destinată inițial pentru 120 familii, în scurt timp s-a lărgit până la 900 familii, care dețineau, împreună cu familiile țărănești din vecinătate cca. 2700 ha de pământ.

Coloniștii au adus din Elveția teascuri metalice, au construit beciuri pentru vinuri, fântâni, case noi.

În această localitate a activat colonistul-viticultor Karl Tardan, care a elaborat și implementat procedee raționale de practicare a viticulturii și vinificației.

Rezultatele obținute de K. Tardan s-au fructificat cu medalii la diferite expoziții agricole din Rusia, iar cartea sa ”Viticultura și vinificația cu desene explicative” a fost (este), de fapt, o mică enciclopedie cuprinzând cunoștințele practice de viticultură. Cu aportul lui K. Tardan în ținut a fost înființată prima colecție ampelografică – baza pentru studii și implementare a soiurilor cel mai bine adaptate condițiilor locale. Activitatea sa a demonstrat încă o dată potențialul economic oferit de practicarea viticulturii și vinificației.

1842 – Prima școală de viticultură

Colegiul de vinificație din Basarabia (1842)

Colegiul de vinificație din Basarabia a fost, probabil, unicul focar de răspândire a culturii viticulturii și vinificației în Basarabia. Colegiul a fost organizat în anul 1842 în calitate de școală de pomicultură, iar în anul 1891 a fost luată hotărârea, în baza Colegiului de pomicultură din Basarabia, de creat Colegiul de vinificație de rang mediu,

care a început efectiv să funcționeze din anul 1894. Colegiul reorganizat și-a formulat drept scop pregătirea specialiștilor bine instruiți, din punct de vedere teoretic și practic, în viticultură și vinificație.

În cadrul colegiului a fost creată stațiunea experimentală vitivinicolă. La această stațiune profesorii angajați în colegiu îndeplineau lucrările de cercetare. Îmbinarea activităților pedagogice, de instruire și practică științifică permitea pregătirea specialiștilor de înaltă calificare.

În anul 1911 Colegiul de vinificație din Basarabia a fost din nou reorganizat în Colegiul de viticultură și vinificație de rang mediu cu durata de instruire de 5 ani. La acest moment colegiul dispunea de un teren de pământ cu o suprafață mai mare de 30 desetine. Pe acest lot erau amplasate întreaga gospodărie, plantațiile de viță de vie, livada de pomi fructiferi și un parc. În afară de aceasta, colegiul avea un beci model cu secția de vinuri de colecție de câteva zeci de mii de sticle, cabinete pentru studii și un laborator de enochimie, bibliotecă, inclusiv stațiunea experimentală cu via experimentală, cu laboratorul de chimie și laboratorul de levuri.

Pe perioada existenței sale colegiul a pregătit sute de specialiști în pomicultură, viticultură și vinificație, care deserveau viticultura și vinificația nu numai în Basarabia, dar și în alte regiuni ale Rusiei.

Stațiunea experimentală era unicul centru de cercetare științifică în viticultură și vinificație din Basarabia. A fost îndeplinit un lucru enorm pentru elaborarea în Basarabia a vinurilor de masă (M. M. Pautânskii, N. M. Kazarinov, F. I. Polizo, ş.a.). Prin această lucrare a fost demonstrat în mod explicit posibilitatea preparării în Basarabia a vinurilor de masă de calitate înaltă. Astfel de vinuri, ca Aligote, Riesling, Traminer, Muscat alb, Cabernet, cupajele din Cabernet cu Merlot și Saperavi (gen Lafit) au câștigat o recunoaștere și aprobare generală. Multe din vinurile elaborate la colegiu au fost menționate de nenumărate ori cu distincții înalte la expozițiile naționale și internaționale. Din an în an se completa minuțios o prețioasă colecție de vinuri din Basarabia. Aceasta a fost perioada de înflorire a gândirii științifice şi cercetărilor creatoare în domeniul viticulturii şi vinificației din Basarabia.

1886 – Phylloxera

Vița de vie în perioada prefiloxerică

După alipirea Basarabiei la Rusia considerabil s-a lărgit piața de desfacere. Către anul 1900 suprafețele ocupate cu vii au crescut de cca. 6 ori, volumul producției de vinuri de cca. 15 ori, dintre care cca.70% era comercializat. Anul 1900 se consideră anul cu cel mai înalt grad de dezvoltare a viticulturii și vinificației în Basarabia: după suprafețele cu viță de vie, se situa pe locul doi între principalele raioane extinse ale Rusiei (31% din toată suprafața viței de vie din Rusia), iar după producerea vinurilor – pe primul loc (50% din toate vinurile produse).

Vița de vie în perioada filoxerei

Prima dintre boli, oidiumul (făinarea), a fost depistată în Basarabia încă în anul 1855 în viile de șes din luncile râurilor Nistru și Prut. Mai devastator s-a dovedit a fi alt patogen al viței de vie – mildiul (mana viței de vie), care a apărut pentru prima data în localitatea Leova în anul 1884, în județul Orhei – în anii 1886-1887 şi s-a răspândit pe tot teritoriul în anul 1888. Ambele boli, în special mana, erau foarte devastatoare, dar în curând împotriva lor au fost găsite metode eficiente de luptă.

Un caracter cu totul deosebit l-a avut influența filoxerei. Ea dăuna încet, în schimb mult mai devastator: plantele încetineau creșterea, scădea productivitatea, apoi piereau. Filoxera, importată în Europa împreună cu butașii de viță de vie americană din America de Nord, a fost depistată în Basarabia în a. 1886, unde a fost adusă cu butașii de viță de vie din or. Erfurt.

Cât de puternică a fost influența comună a filoxerei şi bolilor criptogamice se vede din faptul, că suprafața viilor în Basarabia către anul 1910 s-a redus aproape de 2 ori.

Pentru depășirea crizei au fost posibile două căi: trecerea la viticultura altoită și la hibrizii direct producători. Urmând aceste căi s-a efectuat, în temei, restabilirea și dezvoltarea ulterioară a viticulturii în Basarabia.

Perioada ante sovietică

1900 – 1985

Vița de vie în perioada prefiloxerică

Evenimentele politice și sociale care s-au produs la începutul sec. XX au influențat în mare măsură viticultura și vinificația Basarabiei. Nu a reușit bine ramura să-și revină după invazia filoxerei și bolilor criptogamice, că bunul mers a fost afectat de perturbările sociale: primul război mondial, revoluțiile din Rusia, formarea Republicii Democratice Moldovenești, încadrarea în noul context socio-economic după reunirea cu România.

De la obișnuitele 5-6 milioane vedre de vin, către anul 1918 producția de vinuri în Basarabia a scăzut la 3,5 milioane vedre, nu se practica maturarea vinurilor. Lipsa piețelor de desfacere, costurile mari legate de înființarea și întreținerea noilor plantații și lipsa creditelor preferențiale pentru dezvoltare ș.a. au frânat inițial dezvoltarea ramurii. În aceste condiții au sporit considerabil suprafețele plantate cu hibrizi direct producători – cca.93% din toată suprafața ocupată cu vii. La începutul anilor 40 ai sec. trecut au fost inițiate un șir de măsuri orientate la ameliorarea stării lucrurilor, la sporirea competitivității vinurilor produse în Basarabia – defrișarea plantațiilor de hibrizi, încurajarea plantării soiurilor europene, obiective care nu au fost pe deplin realizate, iar odată cu izbucnirea celui de al doilea război mondial – diminuate semnificativ.

Istorie: perioadasovietică

1900 – 98000 ha 2,2 mln Hl 70% export

1918 – aderarea la Regatul Romaniei

1920 – 1930 – scăderea exporturilor, pierderi pe piețele rusești și poloneze

1930 – 1939 – structura de sortiment față de soiurile indigene

1940 – anexarea Basarabiei la URSS1945 – colectivizarea, industrializarea, colhozuri, sovhozuri

1950 – viticultura de masă

Perioada URSS – viticultura de masă,  cea mai mare recoltă și suprafață

Conform recensământului plantațiilor viticole efectuat în anul 1945 suprafața plantațiilor viticole constituia cca. 98,5 mii ha, cu cca. 15% goluri în mediu, preponderent fiind prezente plantații cu vârsta mai mare de 20 de ani. Soiurile europene dețineau cca. 7% din suprafața totală de vii, numeric mai răspândite fiind Aligote, Chasselas, Gamay noir, Muscat blanc, Cinsuat, Cabernet Sauvignon, Riesling, Pinot gris ș.a., iar dintre soiurile vechi autohtone – soiul Rară Neagră. În urma măsurilor de restabilire și dezvoltare a sectorului vitivinicol, către anul 1953 suprafața plantațiilor viticole a sporit până la 106 mii ha, 83% dintre care erau deja concentrate în colhozurile create. Din punct de vedere al componenței sortimentale, cota parte a HDP rămânea încă foarte ridicată (cca.91%), starea lucrurilor începând să se amelioreze după anul 1958, suprafețele cu hibrizi fiind practic lichidate către sfârșitul anilor 90 ai secolului trecut. A fost elaborat sortimentul recomandat pentru cultivare industrială (anii 1945, 1952, 1958, 1964), evidențiate zonele viticole principale, determinate direcțiile principale de cultivare a strugurilor. S-a luat orientarea spre mărirea suprafețelor ocupate cu soiurile Aligote, Fetească, Riesling, Rkațiteli, Traminer ș.a. – pentru vinuri albe și Cabernet Sauvignon, Merlot, Malbec, Saperavi, Serecția, Gamay freaux – pentru

vinuri roșii.

Sporirea suprafețelor plantațiilor viticole a stimulat dezvoltarea întreprinderilor vinicole – puncte de prelucrare primară, combinate vinicole (Chișinău, Tiraspol, Bălți), sovhozuri-fabrică specializate (”Cialâc”, ”Trifești”, ”Ciumai”, ”Grătiești”, ”Purcari”, ”Seseni”, ”Romanești”). Către anul 1967 volumul producției vinicole (vinuri produse) a sporit de 22 ori comparativ cu anul 1945; se produceau 1,7 milioane sticle de spumante, 363 mii dal de divinuri.

La începutul anilor 80 ai sec. trecut Republica Moldova (RSSM) ocupa locul 6 în lume după Spania, Italia, Franța, Portugalia și România după suprafețele plantațiilor viticole, producția globală de struguri și volumul de vinuri produs.

1960 – fiecare a 4-a sticlă de vin în URSS fabricată în Moldova


1982 – recoltare record 12 mln hl 193000 ha de podgorii. Al 6-lea producător cel mai important din lume

1985 – interdicția sovietică

Lupta cu alcoolismul (1985)

La 16 mai 1985 este emis Ucazul Sovietului Suprem al URSS „Despre măsurile de eradicare a beției şi alcoolismului, fabricării basamacului”, care a completat Hotărârea CC a PCUS „Despre măsurile de eradicare a beției şi alcoolismului” și a Hotărârea nr. 410 a Consiliului de Miniștri al URSS „Despre măsurile de eradicare a beției şi alcoolismului, fabricării basamacului” din 7 mai 1985.

Era prevăzută reducerea producerii băuturilor alcoolice, locurilor și timpului de realizare, pedepsirea celor care abuzează de alcool. Specificul acestei campanii, prin comparație cu cele anterioare, din 1958 şi 1972, era că trebuia redus la minim producerea băuturilor spirtoase prin distrugerea masivă a viilor. Astfel, din 1985 până în 1987, au fost distruse 30 % plantații viticole, mai mult decât cele distruse în cadrul operațiilor militare din timpul celui de-al doilea război mondial. Au suferit mai ales exploatările de viță de vie din Georgia, sudul Rusiei și Moldova.

Statul sovietic pierdea anual aproape jumătate din veniturile sale de la industria alimentară (de la 60 la 36 mld. ruble), ceea ce a accentuat și mai mult criza economică a regimului.



Independența

1991 – 2330

1991

Independența. Reforma agrară. Programul ”Pământul”

1992

Prima LEGE vitivinicolă. Apartenență la OIV2006 și 2013 – Embargoul rusesc I, Embargoul rusesc II

2013 – 2014

Înființarea ONVV și a brandului național Vinul Moldovei

2013 – 2014

EU DCFTA

2016

IGP/DOP/STG/AE/WoM semne de calitate și structura pieței

2016

Registrul vitivinicol lansare/trasabilitateStrategia WoM 2030

Istoria nouă – 1991-2020

În perioada anilor 1991-1995 media anuală a suprafeței plantațiilor de viță de vie a constituit cca. 200 mii ha, care s-a diminuat treptat în jurul la cca. 150 mii ha în erioada anilor 2000-2010, ca apoi în ultimul deceniu să oscileze între 130-140 mii ha.

Recolta globală de struguri a avut o scădere bruscă de la 814 mii tone (media anuală pentru anii 1991-1995), până la 300 mii tone în anul 1997, ca apoi să crească, reptat, până la 703 mii tone în anul 2000, iar ulterior, în funcție de an, să varieze, mai mult sau mai puțin, în jurul valorii de 600 mii tone, atingând către anul 2018 valoarea de 730 mii tone.

Pe parcursul ultimilor ani se constată o sporire a producției medii la hectar (54-57 q), totuși la acest capitol încă nu au fost atinse valorile record obținute în perioada 1981-1990 (64 q).

/ Follow Us

/ Subscribe for Updates

/ International Websites

Poland

China

Copyright © Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV). All rights reserved. | Privacy Policy

Solicită acces

la cabinetul personal


Lansarea oficială a website-ului va avea loc în ianuarie 2021

Lansarea oficială a website-ului va avea loc în ianuarie 2021